Ai implementat corect Consent Mode v2 pe site-ul tău?

Descarcă HTML-ul paginii tale și caută apelul gtag de consent default, citește cele patru semnale Consent Mode v2 — ad_storage, analytics_storage, ad_user_data și ad_personalization — și verifică ordinea: default-ul trebuie să apară înainte să se încarce tagurile Google și înaintea oricărui update de consimțământ. Primești un verdict per semnal, nu un scor vag.

Probabil nu. E o verificare statică a HTML-ului servit — nu poate executa JavaScript. Majoritatea CMP-urilor (Cookiebot, OneTrust, CookieYes…) setează default-ul la runtime din SDK-ul lor, invizibil pentru o descărcare statică. Când recunoaștem un CMP pe pagină spunem „nu am putut verifica” în loc să raportăm fals o implementare lipsă. Un test în browser real — Google Tag Assistant sau scanarea noastră aprofundată — lămurește situația.

Pentru vizitatorii din Spațiul Economic European, da: default-ul trebuie să refuze stocarea până când vizitatorul consimte, apoi un apel de update reflectă alegerea lui. Un default „granted” înainte de orice alegere anulează rostul Consent Mode. Default-urile pe regiuni (refuz pentru SEE, acordat în rest) sunt un tipar valid — instrumentul le semnalează ca să verifici lista de regiuni.

Din martie 2024, Google cere cele două semnale v2 (ad_user_data, ad_personalization) pentru traficul din SEE. Fără ele, audiențele de remarketing din Google Ads nu se mai umplu și măsurarea conversiilor se degradează — chiar și pentru vizitatorii care apasă „Accept”. O implementare din era v1 îți pierde date în tăcere.

Da — fără cont, fără card. E limitat la 5 verificări pe oră per IP ca să rămână corect. Dacă vrei adevărul de la runtime (ce trackere se declanșează efectiv înainte de consimțământ, într-un browser real), exact asta adaugă scanarea aprofundată gratuită și un trial FewCookies.